Sinestezia în bucătărie: între gust și miros

  • Când aromele capătă culori, forme și sunete

Imaginează-ți că privești o suprafață albastră și simți gustul mierii. Sau că auzi un anumit sunet și, fără să existe vreun aliment în apropiere, simți în gură aroma unei bucăți de ciocolată. Poate că un cuvânt îți lasă pe limbă un gust precis, iar o anumită culoare îți provoacă o senzație de dulce, acru sau picant.

Pentru cei mai mulți dintre noi, asemenea descrieri par metafore, jocuri ale imaginației sau asocieri poetice. Pentru unele persoane, însă, ele descriu experiențe senzoriale reale, involuntare și surprinzător de stabile.

Fenomenul se numește sinestezie și ne oferă o perspectivă fascinantă asupra felului în care creierul construiește experiența lumii.

Când un simț declanșează experiența altuia

În mod obișnuit, ne gândim la simțuri ca la niște sisteme distincte: vedem cu ochii, auzim cu urechile, gustăm cu limba și mirosim cu nasul. În realitate, creierul nu păstrează aceste informații în compartimente complet izolate. El le integrează permanent, construind o experiență coerentă din semnale diferite.

Sinestezia este însă altceva decât această integrare obișnuită.

În sinestezie, un stimul sau o experiență dintr-un anumit domeniu declanșează automat o a doua experiență, într-un domeniu diferit. Stimulul inițial este numit inductor, iar senzația suplimentară este numită concurent.

De exemplu, o persoană poate vedea o anumită culoare și poate simți simultan un gust. O alta poate auzi un cuvânt și poate percepe o aromă distinctă. Important este că reacția nu este aleasă în mod conștient și nici nu trebuie imaginată intenționat. Ea apare spontan.

Două caracteristici sunt deosebit de importante: involuntaritatea și consecvența. Experiența apare fără să fie provocată deliberat, iar aceeași categorie de stimuli tinde să producă aceeași senzație în timp.

Dacă un anumit cuvânt are gust de mentă pentru cineva, nu înseamnă că persoana respectivă decide de fiecare dată să și-l imagineze astfel. Asocierea poate fi atât de automată încât face parte din felul în care percepe acel cuvânt.

Nu orice asociere între simțuri este sinestezie

Aici merită să facem o distincție importantă, mai ales când vorbim despre gastronomie.

Când mâncăm, gustul, mirosul, textura, temperatura și aspectul preparatului contribuie împreună la experiența noastră. Mirosul alimentelor ajunge la receptorii olfactivi și pe calea retronazală, dinspre cavitatea bucală către nas. Creierul combină aceste informații cu semnalele gustative și tactile.

De aceea, atunci când mâncăm o portocală, nu percepem doar gustul dulce-acrișor. Recunoaștem și aroma caracteristică, suculența, textura pulpei și temperatura fructului.

Aceasta este integrare multisenzorială, nu sinestezie.

La fel, dacă spunem că un gust este „rotund”, „ascuțit”, „greu” sau „luminos”, putem folosi metafore senzoriale sau descrie corespondențe pe care creierul le face în mod obișnuit între diferite tipuri de stimuli.

Cercetările au arătat, de exemplu, că oamenii tind să asocieze formele rotunjite cu gustul dulce, iar formele angulare cu gusturi precum cel acru, amar sau sărat. Aceste corespondențe sunt întâlnite la nivelul populației și pot influența inclusiv felul în care percepem designul ambalajelor sau prezentarea alimentelor.

Dar faptul că cineva consideră că dulcele este rotund nu înseamnă automat că are sinestezie.

Diferența este dată de natura experienței. În cazul sinesteziei, asocierea este personală, involuntară și suficient de stabilă încât să nu fie doar o comparație făcută pentru a descrie ceva.

Când cuvintele au gust

Una dintre cele mai interesante forme documentate este sinestezia lexical-gustativă.

În acest caz, anumite cuvinte sau sunete ale vorbirii declanșează senzații gustative. Persoana nu doar asociază mental un cuvânt cu un aliment, ci poate simți efectiv o senzație de gust în gură.

Un studiu publicat în 2003 de cercetătorii Jamie Ward și Julia Simner a analizat cazul unei persoane la care anumite combinații de sunete din vorbire provocau gusturi involuntare. Asocierile nu erau întâmplătoare: anumite proprietăți ale sunetelor și ale cuvintelor erau legate de senzațiile gustative raportate.

Mai mult, cercetătorii au observat că unele dintre aceste legături puteau fi explicate prin vocabularul și cunoștințele lingvistice dobândite de persoană. Cu alte cuvinte, experiența sinestezică nu era pur și simplu o conexiune senzorială prezentă de la naștere, ci putea fi influențată de învățare și de dezvoltarea limbajului.

Acest lucru este important: sinestezia de dezvoltare apare adesea încă din copilărie, dar nu trebuie să presupunem că fiecare asociere este înscrisă integral în creier înainte ca persoana să înceapă să învețe și să acumuleze experiențe.

Când sunetele au gust și miros

Un alt caz documentat este cel publicat în 2013 de Olympia Colizoli, Jaap Murre și Romke Rouw, într-un articol intitulat A taste for words and sounds: a case of lexical-gustatory and sound-gustatory synesthesia.

Cercetătorii au descris o persoană care experimenta atât sinestezie lexical-gustativă, cât și sinestezie sunet-gustativă.

Pentru aceasta, numeroase cuvinte și anumite sunete care nu erau cuvinte puteau declanșa senzații de gust, miros sau senzații fizice în cavitatea bucală.

În cazul cuvintelor, cercetătorii au raportat că aproximativ 60% dintre ele declanșau gusturi, aproximativ 30% mirosuri, iar restul produceau alte senzații sau combinații de senzații.

Nu vorbim, așadar, despre o persoană care își imagina pur și simplu că un anumit sunet seamănă cu o aromă. Experiențele erau suficient de specifice și stabile pentru a putea fi studiate experimental.

Studiul a investigat și activitatea cerebrală asociată acestor experiențe. Rezultatele au indicat implicarea unor regiuni precum insula anterioară și lobul parietal superior, zone asociate cu procesarea gustului și integrarea informațiilor.

Este un exemplu remarcabil prin faptul că un stimul auditiv, care în mod obișnuit nu are nimic de-a face cu alimentația, poate declanșa o experiență gustativă.

Când culorile pot fi gustate

Poate cel mai apropiat de ceea ce ne imaginăm atunci când vorbim despre sinestezia în bucătărie este cazul unei persoane identificate în literatura științifică prin inițialele E.C.

Într-un studiu publicat în 2019, Catherine Craver-Lemley și Adam Reeves au analizat experiența acestei persoane, care simțea gusturi specifice atunci când privea anumite culori.

Albastrul putea avea un gust foarte dulce. Verdele putea provoca o senzație descrisă ca proaspătă, ușor acrișoară, cu o notă care amintea de coriandru.

Unele culori provocau și senzații de textură în gură: granulație, senzații asemănătoare unor particule care pocnesc sau chiar senzații picante.

Cercetătorii au încercat să înțeleagă mai bine fenomenul folosind o substanță care reduce temporar percepția gustului dulce. În anumite condiții experimentale, aceasta a diminuat și componenta dulce a experienței sinestezice.

Cazul este deosebit de interesant, dar trebuie privit în context: este vorba despre o formă rară de sinestezie, studiată la o singură persoană. Nu putem generaliza experiența ei la toate persoanele sinestezice și nici nu putem spune că fiecare culoare are un gust universal.

Pentru E.C., însă, culoarea nu era doar o reprezentare vizuală. Ea putea declanșa o experiență gustativă propriu-zisă.

Ce se întâmplă în creier?

Nu există încă o explicație unică și definitivă pentru toate formele de sinestezie.

Una dintre ipotezele cercetate este că anumite regiuni cerebrale implicate în procesarea unor tipuri diferite de informații comunică într-un mod particular. Acest lucru ar putea fi asociat cu diferențe de conectivitate între rețele neuronale sau cu modul în care semnalele sunt transmise și integrate.

Au fost propuse mai multe mecanisme, printre care conexiuni între regiuni care în mod obișnuit sunt mai puțin direct legate și mecanisme de feedback între rețele cerebrale.

Dar ar fi greșit să ne imaginăm că simțurile se amestecă pur și simplu pentru că neuronii „încurcă firele”.

Creierul este o rețea dinamică, iar percepția nu se construiește prin trasee complet independente. Informațiile senzoriale sunt prelucrate, comparate și integrate în mai multe etape. În anumite condiții, această organizare poate da naștere unor experiențe suplimentare, pe care majoritatea oamenilor nu le au.

Mai există și o componentă importantă: învățarea.

Așa cum am văzut în cazul sinesteziei declanșate de cuvinte, experiențele, limbajul și memoria pot influența modul în care se formează unele asocieri. Sinestezia nu trebuie înțeleasă ca un simplu mecanism fix, independent de dezvoltarea persoanei.

Este un domeniu în care cercetarea continuă, iar explicațiile trebuie păstrate deschise acolo unde dovezile nu sunt încă suficiente.

Se poate produce sinestezia cu ajutorul unor substanțe?

În literatura științifică există numeroase relatări despre experiențe asemănătoare sinesteziei în timpul unor stări modificate de conștiință, inclusiv sub influența unor substanțe psihedelice precum LSD.

Unele persoane au descris sunete care păreau să aibă culori, muzică percepută sub forma unor imagini sau senzații în care granițele dintre simțuri păreau să devină mai puțin clare.

Aceste relatări au atras atenția cercetătorilor, deoarece oferă o posibilă perspectivă asupra felului în care rețelele cerebrale participă la construirea percepției.

Totuși, există o diferență importantă între o experiență asemănătoare sinesteziei și sinestezia propriu-zisă.

Un studiu controlat, publicat în 2016 de Devin Terhune și colaboratorii săi, a comparat experiențele participanților aflați sub influența LSD cu cele dintr-o condiție placebo.

Participanții au raportat mai multe experiențe spontane asemănătoare sinesteziei în condiția LSD. Cu toate acestea, asocierile nu au demonstrat aceeași consecvență și specificitate față de stimuli care caracterizează sinestezia autentică.

Cu alte cuvinte, faptul că cineva vede culori în timp ce ascultă muzică într-o stare modificată de conștiință nu înseamnă automat că a dobândit sinestezie.

Este mai corect să vorbim despre experiențe sinestezice sau asemănătoare sinesteziei, fără să confundăm fenomenele.

Și, foarte important, asemenea experiențe nu reprezintă un experiment pe care ar trebui să încercăm să îl reproducem. Ele sunt studiate în condiții controlate, iar relatarea lor nu constituie o recomandare privind utilizarea unor substanțe.

O bucătărie poate fi percepută în mai multe feluri

De obicei, atunci când pregătim un preparat, ne concentrăm asupra gustului, mirosului, texturii și aspectului său. Încercăm să obținem un echilibru între ingrediente și să construim o experiență plăcută pentru cel care îl consumă.

Dar dacă experiența nu este aceeași pentru toată lumea?

Dacă o persoană percepe o anumită aromă ca pe o culoare, iar alta simte că un sunet îi provoacă gustul unui ingredient? Dacă un preparat evocă o formă, o textură sau chiar o secvență muzicală?

Nu există un răspuns universal. Experiențele sinestezice sunt individuale, iar tocmai caracterul lor personal le face atât de interesante.

În același timp, trebuie să fim atenți să nu confundăm sinestezia cu preferințele estetice. Faptul că alegem o melodie pentru că ni se pare potrivită cu un preparat este o asociere personală. Pentru o persoană sinestezică, însă, anumite sunete pot declanșa spontan experiențe senzoriale specifice.

Poate că această diferență ne-ar putea ajuta să privim gastronomia dintr-o perspectivă nouă: nu doar ca pe o combinație de ingrediente, ci ca pe o experiență care poate fi percepută diferit de fiecare om.

La La-Vali, vrem să aflăm cum se simte gustul în lumea ta

Ne-ar plăcea să întâlnim persoane care experimentează sinestezia și să le invităm la La-Vali pentru a descoperi câteva dintre preparatele noastre.

Nu vrem să sugerăm culori, forme sau melodii și nici să influențăm în vreun fel experiența participanților. Dimpotrivă, ne interesează să aflăm ce apare spontan.

Cum percepi gustul unui preparat? Îți evocă o culoare? O formă geometrică? O textură sau poate chiar un sunet?

Există ingrediente care îți provoacă senzații aparte? Ai asocieri stabile între anumite arome și anumite sunete? Ai putea descrie o melodie care, pentru tine, are gustul unui preparat?

Ne-ar plăcea să descoperim și ce muzică ai alege pentru anumite feluri de mâncare. Poate că sugestiile tale ne vor ajuta să construim o experiență gastronomică diferită, în care gustul și muzica să se întâlnească într-un mod neașteptat.

Nu căutăm răspunsuri corecte sau greșite și nici nu încercăm să demonstrăm ceva printr-o singură experiență. Vrem să ascultăm poveștile voastre și să înțelegem mai bine felul în care percepeți lumea.

Dacă ai sinestezie și ai vrea să participi la această experiență, ne-ar face plăcere să ne scrii.

Poate că, împreună, vom descoperi că un preparat poate fi mult mai mult decât gustul pe care îl simțim.


Referințe și lecturi suplimentare

  1. Ward, J. & Simner, J. (2003). Lexical-gustatory synaesthesia: linguistic and conceptual factors. Cognition, 89(3), 237–261.
    https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/12963263/

  2. Colizoli, O., Murre, J. M. J. & Rouw, R. (2013). A taste for words and sounds: a case of lexical-gustatory and sound-gustatory synesthesia. Frontiers in Psychology, 4, 775.
    https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3806228/

  3. Craver-Lemley, C. & Reeves, A. (2019). Taste Modulator Influences Rare Case of Color-Gustatory Synesthesia. Brain Sciences, 9(8), 186.
    https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6721341/

  4. Ward, J. (2013). Synesthesia. Annual Review of Psychology, 64, 49–75.
    https://doi.org/10.1146/annurev-psych-113011-143840

  5. Spence, C. și colaboratorii (2022). Crossmodal correspondences between basic tastes and visual design features: A narrative historical review.
    https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9558874/

  6. Terhune, D. B. și colaboratorii (2016). A placebo-controlled investigation of synaesthesia-like experiences under LSD. Neuropsychologia, 88, 28–34.
    https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27059209/